Life is a gift...GIVE YOUR LIVE!!!

Am stat zilele astea si am analizat lucrurile....si mi-am dat seama ca sunt momente in viata cand ti se pune pata pe un lucru sau pe o persoana,si nu poti cu nici un chip sa le mai scoti de acolo,nici macar cu cel mai bun cleste din lume....
De fapt cred ca toti avem momente in viata cand dorim fantastic de mult , cu ardoare chiar sa obtinem sau macar sa putem intra macar in contac cu acel cineva.Dar e ciudat cum unii pot sa stapaneasca acest sentiment, cu toate ca focul arde in interior la fel de mult ca la noi cei care nu putem controla asta.
E mai usor poate sa uiti de o pereche de pantofiori de la Musette (haha) sau nuhs ce rochitza,telefon sau geanta,sa ii lasi in aceeasi vitrina,dar e greu,poate prea greu,ingrozitor chiar sa iti tzii gandul ,sa nu-l lasi sa mai fuga. Este magnific sa vezi cum intalnesti zilnic situatii care te duc cu gandul in acelasi loc.Sa scrasnesti din dinti spunand ¨Ahhhh....
Mi se innoureaza sufletul cand imi aduc aminte ca nu e prima data cand m-i se intampla asta. Au fost momente cand uneori urmarile acestor ganduri s-au terminat durand!!
Si spui¨Nu se va mai intampla, niciodata nu voi mai fi vulnerabila¨!
Insa atunci cand apare din nou momentul uiti subit ce ti-ai promis....Si viata noastra e un joc cu noi insine.Este un tren pe o linie rotunda ce nu se poate opri niciodata; si ne rotim in acelasi loc ,diferentza fiind doar ca uneori umplem mai mult unele momente;altfel viata ar fi din ce in ce mai monotona!

In ciuda a tot ador momentele cand simt ca zbor si poate de aceea mai dau o sansa vietii...Insa promit sa nu CAD daca voi fi dezamagita!!!!

Si de ce sa nu fim optimisti:p?

LIFE IS A GIFT....GIVE YOUR LIVE!!!


with love.....me

Parabola tramvaiului

Poate ati auzit parabola tramvaiului- o parabola moderna in care am putea sa ne regasim ca individ, dar si ca biserica:
Intr-o statie se afla un tramvai oprit. Usile sunt deschise, conductorul se afla la carma, iar pe o tablita sunt scrise destinatia si traseul. Oamenii urca si se aseaza pe scaune, insa tramvaiul nu porneste… Calatorii incep sa discute, se uita la ceas, apoi iar discuta, asteptand ca sa plece din clipa in clipa. Insa tramvaiul tot nu porneste…
Oamenii se gandesc ca poate conductorul lor nu este bun si cer sa li se dea un altul. Noul conductor- un om cu o experienta impresionanta in domeniu, vine, se aseaza pe scaunul lui, dar tramvaiul tot nu porneste…
La un moment dat, calatorii se gandesc ca, daca tot nu porneste tramvaiul, ar fi bine sa schimbe scaunele, sa puna pe jos o mocheta noua si sa vopseasca tramvaiul pe dinafara. Zis si facut ! Tramvaiul este reinnoit , reconditionat, adaptat noilor cerinte, insa el tot nu porneste…
Unii calatori se gandesc ca tramvaiul lor nu va porni pana ce nu vor fi ocupate toate locurile. Ca urmare, ei coboara din tramvai si se duc pe la colturi de strada , convingandu-i pe oameni sa urce si ei in acelasi tramvai. Unii se lasa convinsi si urca, scaunele se umplu, insa tramvaiul tot nu porneste…
Se mai incearca o solutie, propusa de unii calatori preocupati de situatia neplacuta in care se aflau: coboara si imping tramvaiul o bucata de drum, dar tramvaiul tot nu porneste…
Descurajati, cei mai multi se decid sa coboare si sa se urce intr-un alt tramvai, cand, un trecator se uita la ei, se uita la tramvai si le spune:
"Mai, oameni buni ! Nu vedeti ca tramvaiul vostru nu atinge reteaua de alimentare ?"
Parabola acesta ne face sa zambim, insa pe plan spiritual, poate ca nu suntem prea departe. Oricate ceremonii si ritualuri am inventa in biserica si oricat de confortabile am face locasurile de cult, daca nu suntem conectati la sursa puterii spirituale- Isus Hristos- "tramvaiul" nu va inainta nici macar un pas.
In 1904, un tanar american isi preda viata lui Hristos in urma unei evanghelizari conduse de Moody. Pastorul bisericii locale ii da un sfat: "Ia-L pe Isus cu tine in orice lucru! Roaga-te Lui, citeste despre El, vorbeste despre El, traieste ca El !"
Tanarul era student, iubea viata , era pasionat de masini, de excursii, de baseball…La doi ani dupa convertire, mosteneste o avere de circa 40 milioane de dolari. D-v ce ati fi facut in locul lui ? Poate ca ati fi construit o biserica, un orfelinat… Dar cu restul ce ati fi facut ?
Tanarul acesta da totul pentru lucrarea misionara, fara sa opreasca nici macar un singur dolar. Mama lui se gandeste ca fiul ei nu face bine, ca ar trebui sa-si opreasca macar o mica suma de bani. Tanarul insa da totul, apoi se dedica misiunii in lumea musulmana. Dupa cateva luni insa , tanarul moare de meningita, la Cairo. De abia atunci mama lui intelege ca si un singur cent retinut de fiul ei ar fi fost pierdut.
Ma intreb: eu ce sfat i-as fi dat acestui tanar care iubea viata , daca as fi fost in locul pastorului local ?
Poate ca l-as fi sfatuit sa se lase de baseball, sa renunte la pasiunea lui pentru masini, inlocuind-o cu pasiunea pentru Cuvantul lui Dumnezeu…Poate ca l-as fi sfatuit sa tina Sabatul biblic, sa plateasca zecimea, sa controleze etichetele alimentare mai cu atentie, sa nu intarzie la adunare, sa nu lipseasca de la serviciile divine… Si multe altele…
Acel pastor i-a spus insa un singur lucru- un lucru de esenta: "Ia-L pe Isus cu tine oriunde!" Si asta a fost destul. Histos a intrat in inima lui si i-a aratat ce are de facut la fiecare pas. Acesta este adevarul de care Satana se teme cel mai mult, caci o biserica in care locuieste Hristos este o forta care arunca in aer lumea pacatului si a intunericului.

Dragoste?...Loialitate?...Fidelitate?....Iluzie?...

Ce inseamna toate aceste cuvinte daca nu ai langa tine oamenii care sa le si simta?Ce simti cand rostesti aceste cuvinte?Cum te manifesti cand le si simti?Au ele vreun inteles?Vreo legatura?
In viata ne intalnim cu diferite situatii in care aceste cuvinte tind sa dispara, sa ne faca rau si in acelasi timp sa nu mai credem in ele....cum vei reactiona?cum vei proceda?

e dureros sa vezi cum situatiile vietii si persoanele din viata ta, iti intorc spatele intro masura sau alta....dar trebuie sa te obisnuiesti cu ideea....


con muxo cariño por alquien:*
R

Nu este munte prea inalt

In Memory of Laura stoica

Madalina Manole - Si vei pleca

Alex Velea - Iti Multumesc

De ce ne ia atat de mult timp?

De ce ne ia atat de mult timp sa ne dam seama ca iubim cu adevarat¿
De ce ne ia atat de mult timp sa ne dam seama ca gresim?
De ce ne ia atat de mult timp sa ne dam seama ca trebuie sa iei o decizie in viata?
De ce?De ce?-----e o intrebare ce multi ne-o adresam in fiecare zi, dar raspunsul la gasit careva?

Sunt momente cu care te intalnesti o singura data in viata...
Sunt clipe ce le traiesti o singura data....
Sunt sentimente ce numai o singura data le poti trai...
Pana si "dragostea adevarata" o traiesti o singura data in viata...de ce sa nu profiti din plin de ea?De ce sa nu te bucuri de ea in toata splendoearea ei?
De ce sa iei decizii in favoarea celor in jur si tu sa fii cel/cea care sufera?de ce nu poti lua decizii in favoarea ta?de ce ne intereseaza mai mult ce zic oameni din jur?parerea lumii?ne intereseaza gura lumii sau viata noastra, linistea noastra...dragostea noastra?De ce?De ce?....
Ne intereseaza mai mult viata persoana sau cea sociala?????

eu inca nu am gasit raspunsuri la foarte multe intrebari "de ce?"...dar sper ca deciziile care imi mai raman de luat in viata, sa am posibilitatea sa gasesc si raspunsul in ele!

De ce?

De ce?

De ce cand ploua totusi parca langa tine picurii nu-mi mai zdrobesc fata in cadere? De ce totusi departe de tine simt cum imi vorbesti sau oare inimile noastre isi soptesc viata in timp ce noi dormim!de ce imi e asa de greu sati spun nu cand mainile tale nu ma mai tin aproape de mirosul parului tau,de ce ma tulbura fiecare zambet strain care ma incearca,de ce ma pierd in neant cand stiu ca poate…poate nu o sati mai simt inima batand si nu pentru ca mori ci pentru faptul ca nu am stiut sa spun ¨da¨ cred in mine cred in noi cred in tot ce odata pentru noi erau vise cred in sperantele ce altii iti spuneau ca sunt desarte,cred in noptile de fildes ce le-ai pierdut sa planuiesti fiecare vis al meu …al nostru…
De ce imi e asa greu sa-mi adun gandurile care respira doar pentru tine,de ce cand totul imi e clar ca o carte deschisa inaintea ochilor,de ce nu mi-a placut sa te citesc,cartea vietii mele,de ce nu am vrut sa continui sa te scriu asa cum ai inceput,timid si intr.-un frumos placut,de ce cand literele tale imi sopteau cum sami bata inima mai cu foc pentru tine nu le-am putut auzi,de ce am ales sa aud in schimb zgomotul paginilor date prea repede de frica copilariei,de ce te-am starnit sa vii mai repede ca acum sa ai de ce sa pleci.
Mai stai te rog dar…desi te rog atingerea ta imi lipseste e doar o amintire acum au ramas doar dansurile limbilor de ceas ce se intorc parca impotriva bucuriei mele si nici timpul ce odata zambea pentru tine iubito nu mai merge la fel parca merge schiop fara sprijin si fara ajutorul dragostei de odinioara in care se impletea pentru a curge frumos.
De ce nici un gand nu se mai leaga de mintea mea si de ce nu mai am aceeasi bucurie de a-ti scrie , de ce ideile imi sunt un vartej haotic in cap parca nici mintea mea nu mai e la locul ei cand te stiu departe de mine de ce nu iti pot vorbi si de ce nu ma poti asculta, de ce nu vrei sa mai fi a mea muza de ce incetezi sa arzi in sufletul meu de ce nu ma vezi ,nu ma auzi, nu ma asculti nu ma simti macar nu ma vrei de ce nu?
De ce nu?
De ce ai fost mereu tu carbunele ce a trebuit sa se slefuiasca singur pentru a ajunge diamant si de ce eu am refuzat sa te pretuiesc atunci cand te-am avut pe deget pus ca pecete sfanta, de ce am preferat sa te arunc in fantana parasita a uitarii sperand ca tot tu sa vii inapoi?de ce nu stiu cum…sa te am….cum……sa te tin….cum…sa te castig…cum….sa fiu al tau….cum sa te port pe brate atunci cand alegi sa dormi pe pieptul meu,de ce mereu a trebuit sa te scap printre degete pierzandu-te in tacere de ce am irosit clipele in care imi spuneai ca ma iubesti si de ce mi s-au parut putine de ce te intrebi mereu la sfarsit cand nu mai e nisip in clepsidra rabdarii de ce frumosul e greu de scris pe coli albe si de ce uratul e usor de zgariat pe suflet.
De ce din 1000 de zile bune conteaza singura zi proasta.
De ce din 1000 de fapte de lauda ramane doar o ocara?
De ce din 1000 de vise ramane doar cosmarul?
De ce din 1000 de fructe dulci si zemoase ramane doar samburele amar si viermele?
De ce din 1000 de drumuri linistite la urma dai de prapastii furioase?
De ce tóate apele sunt calme la suprafata si tulburi in inimi?
De ce am ajuns sa ma intreb tóate astea?
De ce cand ma tineai de mana imi era de ajuns si fiecare centimetru de piele pe care il cuprindeam ma facea implinit si bogat sufleteste? De ce acum nu mai esti langa mine in noapte te vreau mai mult ca aerul din jurul meu?de ce cand ne plimbam legati in armonía frunzelor cazatoare ne era de ajuns sa fim doar noi doi si cerul care ne purta inimile limpezi si senine si siropul buzelor tale imi stingea atunci setea doar prin gand iar cand mai sarutat am stiut ca esti pentu mine pentru ca sarutul tau a fost ca un legamant ce nu l-as fi putut rupe insa la urma pentru ca am fost prea copil m-am jucat cu el si l-am rupt?
De ce se poate sa fie bine intre noi si totusi aleg raul, de ce e mereu vina celuilalt, de ce e mereu vina mea, de ce nu-ti recunosti greseala de ce e mai usor sa acuzi decat sa pleci capul in umilinta….de fapt…de ce sa te framanti cand sunt atatia acolo care te asteapta?sunt atatia oameni binevoitori care abea asteapta sa-si ofere dragostea sa ti-o dea toata tie….pentru ca meriti…
Hah ce ridicol,ce ridicol cand stii ca daca de la ea nu ai primit dragostea ti.o poate oferi alcineva, sau atat de ridicol sa crezi ca ar mai exista cineva care sta cu bratele deschise la margine de drum sa imparta dragoste la metru…ce usor ar fi insa tóate sunt povesti si realitatea e ca dupa atatea de ce-uri in finala alegi sa uiti asteptarea raspunsurilor sa strangi tare din dinti sa lasi aerul adanc sa te patrunda si sa-cepi sa.ncerci sa crezi ca poate tura asta o sa poti razbi lupta de gladiator ce ti-a fost data sa o duci cu dragostea…
Poate ti-a fost data de Dumnezeu de marele Eu Sunt de cel ce scrie cartea Vietii de cel ce da tonul universului.poate ca El chiar ne pazaste si ne vrea binele,poate ca Lui chiar ii pasa chiar daca tu vezi alceva chiar daca in jurul tau totul se naruie incet incet iti pierzi si familia si prietenii….de fapt pe aia i-ai pierdut de mult.poate ca vei ramane singur poate ca e timpul sa dormi si sa nu mai debitezi ata si poate ca totusi nu-i asa cum crezi tu de adanca groapa,poate e doar o iluzie totul poate totul e relativ si poate odata te vei trezi insa un lucru e sigur…trebuie sa inveti sa spui
GATA!




Pana aici e bine ai avut curaj, ai avut initiativa ai avut vointa dar ca de fiecare data iti lipseste puterea de a pune piciorul in prag si nu te poti opri continui sa scrii sa visezi sa pui ganduri pe alb unde poate ca nimeni nu le va citi sau daca le va citi nu le va da importante…e atat de plina lumea de teorii…toti se cred maestrii si la urma urmei poate chiar sunt in domeniul lor si asa nimeni nu mai are nevoie de sfaturi..poate asa e poate mai sunt cativa care nu au auzit cum se face dar sigur cei mai multi dintre noi nu vrem sa incepem cu schimbarea noastra…
Nu stim cum se face sau mai bine zis nu vrem sa stim cum se face…am auzit totul de asa de multe ori incat stim continuarea fiecarei fraze in teorie dar niciodata nu vrem sa fim noi cei care lasa mandria jos si incep schimbarea….¨¨mai intai celalalt si dupaceea eu..¨ asa te amagesti mereu iar daca celalalt reuseste intrun final te trezesti ca tu nici nu poti incepe si te mai minti odata si spui iar mai intai tu si pe urma eu…
Am impresia ca iti e greu sa citesti tot de la inceput pana la sfarsit fara sa sari cuvinte,am impresia ca nimeni nu va citi ce ai lasat tu aici si ca va fi inca o poveste asezata frumos sau urat pe un spatiu alb…poate ca nimeni nu va invata nimic din orele pierdute in acest mic univers creat de tine poate ca viata ta nu ajuta cu nimic si poate ca mereu ai scris degeaba….dar…mereu este acel clasic ¨dar¨…
Dar daca macar un suflet a fost mangaiat citindu.ma sunt multumit,daca un suflet s-a regasit in povestea asta e bine daca ai citit si te-ai regasit complet atunci…te rog…insist vino sa simti impreuna cu mine,vino sa continuam povestea asta n-o lasa nescrisa…tine minte e si scrisul tau in ea …si e scrisa chiar cu sangele din suferinta ta..macar pentru asta nu inceta sa scrii la ea fa-i macar un happy ending macar asta…suntem satui de drame…le traim iar si iar dar fa ca tura asta sa fie altfel sa-ti mangaie sufletul cand iti amintesti de ea.
Invata sa tii la ce e al tau si daca crezi ca poate fi special crede…creeaza…construieste…coordoneaza…condu…si crede iar ca totul depinde de tine, de alegerile tale de drumul viata si proiectul pe care tu il coordonezi…
La urma vei aduna ani de binecuvantari, vesnicii de impliniri poate vei avea un prieten adevarat in persoana de langa tine…poate ca merita tot chinul din viata asta poate ca viata nu e chiar asa de infidela si poate ti-o poti aranja totusi dupa cum vrei tu sau macar sa-i presari putina bucurie din cand in cand…
Deja ochii te lasa…citesti din ce in ce mai greu…nu prea ai reusit sa intelegi tot desi ti-ai dat tot interesul..eu insa as putea sa te mai tin inca pe-atat cu ochii aici sperand poate ca ti voi capta atentia dar ma opresc desi sufletul inca ar mai avea ceva de spus…inca ar mai insira cuvinte insa…
Ia viata in maini cu grija si delicatete si mergi pe drumul tau…asculta tot alege tot intelege tot si ramai cu putin din inima mea ce o las la urma randului sa o iei cu tine….
Te rog ai grija de ea..e toata atat mi-a ramas si te vrea pe tine…sper sa fie destula si daca nu e…cu regret ma retrag de unde am venit…de nicaieri si dispar incet…foarte incet pe ne simtite din viata ta…pentru totdeauna dar tine minte..timpul are o singura directie..faptele nu le poti repara si viata e doar una imparte-o cu mine solemn sau las-o prada pacatului singuratatii si a remuscarilor alege ce vrei sa faci cu mine…ma las in mana ta pentru ca te iubesc…te-am iubit…si orice ar fi sa fie noi doi… daca a fost cu putiinta ca o data sa ne iubim sincer tot cerul e de partea noastra…gandestete ce frumos ar putea fi daca am incerca sa….
INTELEGEM DRAGOSTEA…
Dragostea nu cere ¨de ce-uri¨ ci ofera mereu solutii!!!

Cad stele peste fata mea si in caderea lor...imi sfasie fiecare urma de zambet pe care a lasato ultimul sarut al tau,o lacrima ma anunta ca e timpul sa renunt la aceasta lupta sa ma dau batut...e prea grea lupta cu titanii,prea mult vrei sa oferi si prea putin iti este apreciat.
E soare si bine in livada noastra...ma iubesti te iubesc dar cand vin ploi peste noi...parca te stingi in urma vremii nebune care parca a uitat de ceea ce insemna odata doi....
mi-e dor de tine...imi e atat de dor incat simt un nod in gat ce nu ma lasa nici macar sa tremur in uitarea mea...nu ma lasa nici macar sa incerc sa mi te scot de acolo de unde numai El mi te-a gravat...mi-e dor de zilele in care imi spuneai lucruri frumoase asa cum puteai tu mai bine.,,mi-e dor sa ma intorc acasa dupa orele in care te-am asteptat doar sa iti pot purta pe buza un sarut...mi-e dor de tine muza mea.....
imi lipsesc dup-amiezile reci in care ma rugai sa te strang in brate ...mie dor sa-mi refuzi sarutul sa te strang la piept si apoi sa te urci pe o treapta si sa ma amagesti din nou....mi-e dor sa ma intelegi sa ma critici sa imi cer sa fiu mai serios mi.e dor sa te pot intelege mi-e dor pentru ca te.-am pierdut...mi-e dor pentru ca nu iti pot scrie...mi-e dor sa te sun si sa punem la cale universul si in final sa nu ne alegem cu nimic mi-e dor sa vorbim in secret si nimeni sa nu stie de dragostea noastra....de ce imi e dor...de ce...
de ce cand te am nu te pretuiesc ca pe un suflet plapand ce esti....de ce cand te am nu pot sa-ti port aripile in spate...de ce cand nu te am imi umplu singur golul din suflet cu o prapastie adanca astfel incat sa incapa si mai mult gol de ce nu pot sa te numesc iubita mea de ce imi este ata de greu sa te iubesc si de ce a fost atat de greu sa-ti dau iubirea?
De ce ma faci sa tanjesc dupa o clipa langa tine,ma faci sa tanjesc dupa ea chiar daca nu spui nimic chiar daca nu arati nimic si chiar daca imi spui ca m-ai uitat de mult....de ce nu am curaj sa recunosc ca te iubesc pe tine de ce nu pot de ce Dumnezeul meu simt ca a murit in inima mea...de ce am poftit altceva si de ce acum ca am nu sunt multumit chiar daca am muscat din acel mar nenorocit....de ce ma incanta doar prima data iar pe urma dispari...de ce dispari...dispari...nu mai esti...ai disparut...
Cand imi voi primi raspunsul la tot neantul meu neintrebat...cand ceilalti vor conta mai putin decat contez eu cand soarele ne va mangaia trupurile ca prima data...cand vei fi doar a mea cand te vei trezi dimineata doar ca sa ma saruti pe mine cand atunci cand iti vorbesc de ma voi uita la tine voi simti ca ma asculti ma intelegi si vei face ceva...cand voi termina cu predicile mele care te adorm ...la naiba!!!!cand.....cand sufletul meu nu va mai fi gol cand voi simti implinirea cand...
Cand moartea ne va desparti...cand totul se va termina intr-un punct din universul acesta...si cand nu va mai fi timp de regrete poate iti vei aminti ca a fost un el in viata ta care chiar te-a iubit si nu l-ai apreciat destul si fie ca fiecare lacrima plansa pentru ea sa o binecuvanteze mai mult poate Dumnezeul ei aude si poate stie sa aprecieze mai mult...

31 martie

cand norii neau zambit inca o data…
Am sa-ti scriu ceva frumos,ceva magnific si totodata simplu si umil…dar inainte de toate vreau sa te pregatesti cu mintea sa intelegi ce vreau sa –ti sciu, cu sufletul sa auzi fiecare cuvant si cu inima sa iei tot ce e mai bun din fiecare gand culcat in asternutul acesta alb.
Fie ca traim fie ca murim fie ca ne e bine aici,sau ca ne e din ce in ce mai rau,fie ca plangi sau esti persoana dupa care se plange,fie ca iti pasa sau nu sau fie ca vrei sau nu,in viata esti un pion…. Unii iti vor spune ca poti fi altceva ca poti fi regina…printesa..ca poti fi nebun sau rege…si lista poate continua…insa tu,tu te rog sa un-i crezi si sa ma asculti.
¨la inceput a fost cuvantul…si cuvantul era cu Dumnezeu…¨¨si totusi daca nu am dragoste sunt ca o arama sunatoare si ca un chimval zanganitor¨
Intr-o zi auzi peste 200 000 de cuvinte insa asculti doar o foarte mica parte din ele poate un sfert din acest sfert nici macar10% nu-tii minte din ele adica infima suma de 500 de cuvinte,asta doar intr-o zi si culmea este ca viata noastra se rezuma la cuvinte …la comunicare la discutii si tóate la un loc viata se poate rezuma la un singur cuvant:Dragoste!
Cel mai mare gand care ma sperie pe mine in viata e ca stiu lucrurile astea si totusi s-ar putea sa le pierd din causa unui singur cuvant…si sti si tu si stim majoritatea oamenilor si totusi ne place sa ne impacam cu idea ca schimbarea vine intai de la cel de langa noi si totdeauna noi o sa fim ultimii care vom fi nevoiti sa ne schimbam caracterul,compotamentul si ideile gresite,totdeauna lumea va depinde de mine si totodata eu voi fi ultimul care e nevoie sa fie altfel…mai intai sa fie ceilalti… totusi iti reamintesc ca in viata suntem pioni si trebuie sa ne urmam drumul pana la capat….
Daca schimbarea ar fi sincera ar incepe cu tine,cu cel care citesti acum su tine cel care ai ales sa iti iei timp sa meditezi la ce conteaza cu adevarat la urma urmei si sa un dai inapoi incepe cu tine insuti si ajuta si pe cel de langa tine pentru ca doi pioni sunt intodeauna mai puternici cand lucreaza impreuna cand isi planifica tinta impreuna si cand ataca impreuna si cand fac ca dragostea sa invinga.
Ce daca un o sa fie mereu apa si paine.ce daca soarele un zambeste mereu…ce daca afara e frig si am inghetat asteptand primavara ce daca ceilalti sunt din ce in ce mai rai CE DACA LUMEA SE TERMINA MAINE??? si ce daca,daca eu stiu ca te am pe tine si ma iubesti??? nu e nimic mai presus de asta…NIMIC! ¨Pot sa se mute muntii sa se clatine dealurile s atipe apele in locasurile lor si lumea sa un mai aiba rabdare …pot sa se schimbe anotimpurile in rostul lor dar totusi….dracostea mea pentru tine un se va schimba…in veci…Amin.
Lucifer un cere socoteala pentru comportamentul mizerabil pe care il ai si il am in Casa lui Dumnezeu nu ti cere socoteal de vorbele pe care le spui pe strada si asa in general nuti cere sa ii spui nimic pentru ca se multumeste cu putin din inima ta,sa te certi numai putin…un tot timpul numai putin,sa te enervezi usor si putin sa urasti foooarte putin si ii este deajuns insa El cum este un Dumnezeu care te iubeste enorm este gelos,foarte gelos si te vrea pe tot pentru el iti vrea toata inima …toata…
Daca tu alegi sa le imbini viata deja un mai are rost degeaba incerci sa te schimbi putin si incet si rar si….tot asa …degeaba.
Si totusi daca viata ara vea vreo noima ar fi doar din causa dragostei,doar pentru iubire si doar pentru cuvant pentru comunicare si pentru a construi ceva de viitor,gandindu-te ca va trebui sa dai socoteala de milioanele de monezi de dragoste pe care le-ai avut si un le-ai dat pe gratis….
Si viata ta atarna de un cuvant fara sa iti dai seama….
Cel mai sigur e ca din tóate aceste peste 700 de cuvinte care tocmai le-ai citi un o sa ramai cu mare lucru peste cateva zile…poate chiar ore o sa uiti ca ai citit aste vrodata dar te rog sa ti amintesti asta:
ca partea buna e ca la sfarsitul drumului sau,la sfarsitul vietii pionul va fi aruncat in afara jocului si datorita eforturilor de pana atunci el va fi transformat de catre stapan in cea mai valoroasa piesa pe care o are pentru a o aduce din nou langa el si n-o spun eu,o spun altii ca in doi e mai usor si ca in do isa fie mai usor e nevoie de cuvinte…frumoase magnifice si totodata simple sincere si umile…
te iubesc sincer si cu fiecare manunchi din sufletul meu pe care il ai deja…

...inceputul si continuarea...

dami doar o parte din viata ta te rog,
sialaturi doua clipe cu care sa ma joc,
intruna sa te mangai cu inimami din piept
iar ultima din clipe sati spun ca te ******

dami mie trei sperante de adevaruri pline
sa pot schimba in bine macar ceva din lume.
lasami doar patru fire de mangaieri infirme
de care sa am grija in brate a le tine.

si sa la cresc frumos si blande pt mine
cand ai vreo suparare ele sa ne sprijine
dami cinci priviri doar mie ca eu sa le pot tine
in mintea mea patrunsa de amintirea ta,
dami patru vieti pe toate si ti le pun pe sine
ca sa le calce un zimbet fugind din gara ta
sau lasami trei cuvinte
si punele nainte-ami ca sa le port cu mine in fiecare ceas,
din toate astea
lasami un loc
unde putem numi acas!

Poveste fara inceput...

incet....incerci sa ma privesti si parca toti norii ce se bucurau de ploaie incep sa planga de dorul tau...incep sa se stinga si sa arunce unii in altii cu tunete si fulgere ce cresteaza fata cerului ce odata senin s-a inrosit de atata durere....pe pamant....florile se inchid...se inchid de frica urii ce se lasa usor inspre pamantul de sus de unde candva ingerii cantau "Aleluia".
totul e asa de trist ca pleci...dealurile nu mai rodesc,campiile se cearta intre ele si tipa muntii intre ei de durere...durere...ce cuvant dureros...pana si cuvintele dor....pana si drumurile care odata dormeau sub noi s-au trezit de durere....odata...eram asa de fericit sa te vad...sa te privesc cum plangi sa-ti privesc suferinta pe care o aveai in jurul tau...lumea mea era asa de fericita stiindu-te ca suferi stiindute ca nu vei mai avea strop de bucurie ,gram de timp..bun...de care sa te bucuri...pe mine asta ma facea fericit si implinit si......dintr-o data se aude o rugaciune timida....abea scoasa de pe buze...abea citita de cartea magica a cerului care raspunde doar persoanelor de care Dumnezeu are grija si are de fiecare data ceva special pregatit intrun final.
"Doamne....gata...stii ceva,m-am hotarat..." seaude timid si totusi cu o hotarare pe care pana atunci niciodata nu o mai simtise "m-am hotarat sa-ti cer sa fiu fericita!"hotarase cu starnicie sa-i ceara Marelui Creator."vreau sa fie senin si pentru mine...ca norii sa rada de fiecare data cand se joaca in curtea cerului...florile sa imprastie polen de fiecare data cand imi aud numele dealurile sa cante o melodie in fiecare anotimp campiile sa infloreasca si muntii!!!!muntii sa se mute din locul lor de veci din locul lor rece si de piatra...muntii sa prinda viata si maretia lor...." ofta din greu si se oprii din respirat si simtii din nou suferinta ce o patrunse,"maretia lor Doamne..." "MARETIA MUNTILOR ALINA O PUN INTR_UN SUFLET DE COPIL O TRANSFORM IN DRAGOSTE SinCERA SI TI_O DAU SA AI GRIJA DE EA" seauzi o voce grava de sus o voce care parca citise gandurile sincere ale fetei...deatunci cel ce inainte se bucura de tristetea ei acum e nefericit pentru fericirea ce ia fost data alinei, stropul de roua ce se obzerva in mijlocul arsitei de amiaza.
povestea continua si azi si va continua cat timp cerul este sus florile pe dealuri si campii si muntii de iubire in inimile noastre!un te iubesc inseamna putin dar o mana peste umarul tau iubito...numai tu stii ce inseamna!!!

al tau,prieten...iubit,si care te iubeste!!!