De ce?
De ce cand ploua totusi parca langa tine picurii nu-mi mai zdrobesc fata in cadere? De ce totusi departe de tine simt cum imi vorbesti sau oare inimile noastre isi soptesc viata in timp ce noi dormim!de ce imi e asa de greu sati spun nu cand mainile tale nu ma mai tin aproape de mirosul parului tau,de ce ma tulbura fiecare zambet strain care ma incearca,de ce ma pierd in neant cand stiu ca poate…poate nu o sati mai simt inima batand si nu pentru ca mori ci pentru faptul ca nu am stiut sa spun ¨da¨ cred in mine cred in noi cred in tot ce odata pentru noi erau vise cred in sperantele ce altii iti spuneau ca sunt desarte,cred in noptile de fildes ce le-ai pierdut sa planuiesti fiecare vis al meu …al nostru…
De ce imi e asa greu sa-mi adun gandurile care respira doar pentru tine,de ce cand totul imi e clar ca o carte deschisa inaintea ochilor,de ce nu mi-a placut sa te citesc,cartea vietii mele,de ce nu am vrut sa continui sa te scriu asa cum ai inceput,timid si intr.-un frumos placut,de ce cand literele tale imi sopteau cum sami bata inima mai cu foc pentru tine nu le-am putut auzi,de ce am ales sa aud in schimb zgomotul paginilor date prea repede de frica copilariei,de ce te-am starnit sa vii mai repede ca acum sa ai de ce sa pleci.
Mai stai te rog dar…desi te rog atingerea ta imi lipseste e doar o amintire acum au ramas doar dansurile limbilor de ceas ce se intorc parca impotriva bucuriei mele si nici timpul ce odata zambea pentru tine iubito nu mai merge la fel parca merge schiop fara sprijin si fara ajutorul dragostei de odinioara in care se impletea pentru a curge frumos.
De ce nici un gand nu se mai leaga de mintea mea si de ce nu mai am aceeasi bucurie de a-ti scrie , de ce ideile imi sunt un vartej haotic in cap parca nici mintea mea nu mai e la locul ei cand te stiu departe de mine de ce nu iti pot vorbi si de ce nu ma poti asculta, de ce nu vrei sa mai fi a mea muza de ce incetezi sa arzi in sufletul meu de ce nu ma vezi ,nu ma auzi, nu ma asculti nu ma simti macar nu ma vrei de ce nu?
De ce nu?
De ce ai fost mereu tu carbunele ce a trebuit sa se slefuiasca singur pentru a ajunge diamant si de ce eu am refuzat sa te pretuiesc atunci cand te-am avut pe deget pus ca pecete sfanta, de ce am preferat sa te arunc in fantana parasita a uitarii sperand ca tot tu sa vii inapoi?de ce nu stiu cum…sa te am….cum……sa te tin….cum…sa te castig…cum….sa fiu al tau….cum sa te port pe brate atunci cand alegi sa dormi pe pieptul meu,de ce mereu a trebuit sa te scap printre degete pierzandu-te in tacere de ce am irosit clipele in care imi spuneai ca ma iubesti si de ce mi s-au parut putine de ce te intrebi mereu la sfarsit cand nu mai e nisip in clepsidra rabdarii de ce frumosul e greu de scris pe coli albe si de ce uratul e usor de zgariat pe suflet.
De ce din 1000 de zile bune conteaza singura zi proasta.
De ce din 1000 de fapte de lauda ramane doar o ocara?
De ce din 1000 de vise ramane doar cosmarul?
De ce din 1000 de fructe dulci si zemoase ramane doar samburele amar si viermele?
De ce din 1000 de drumuri linistite la urma dai de prapastii furioase?
De ce tóate apele sunt calme la suprafata si tulburi in inimi?
De ce am ajuns sa ma intreb tóate astea?
De ce cand ma tineai de mana imi era de ajuns si fiecare centimetru de piele pe care il cuprindeam ma facea implinit si bogat sufleteste? De ce acum nu mai esti langa mine in noapte te vreau mai mult ca aerul din jurul meu?de ce cand ne plimbam legati in armonía frunzelor cazatoare ne era de ajuns sa fim doar noi doi si cerul care ne purta inimile limpezi si senine si siropul buzelor tale imi stingea atunci setea doar prin gand iar cand mai sarutat am stiut ca esti pentu mine pentru ca sarutul tau a fost ca un legamant ce nu l-as fi putut rupe insa la urma pentru ca am fost prea copil m-am jucat cu el si l-am rupt?
De ce se poate sa fie bine intre noi si totusi aleg raul, de ce e mereu vina celuilalt, de ce e mereu vina mea, de ce nu-ti recunosti greseala de ce e mai usor sa acuzi decat sa pleci capul in umilinta….de fapt…de ce sa te framanti cand sunt atatia acolo care te asteapta?sunt atatia oameni binevoitori care abea asteapta sa-si ofere dragostea sa ti-o dea toata tie….pentru ca meriti…
Hah ce ridicol,ce ridicol cand stii ca daca de la ea nu ai primit dragostea ti.o poate oferi alcineva, sau atat de ridicol sa crezi ca ar mai exista cineva care sta cu bratele deschise la margine de drum sa imparta dragoste la metru…ce usor ar fi insa tóate sunt povesti si realitatea e ca dupa atatea de ce-uri in finala alegi sa uiti asteptarea raspunsurilor sa strangi tare din dinti sa lasi aerul adanc sa te patrunda si sa-cepi sa.ncerci sa crezi ca poate tura asta o sa poti razbi lupta de gladiator ce ti-a fost data sa o duci cu dragostea…
Poate ti-a fost data de Dumnezeu de marele Eu Sunt de cel ce scrie cartea Vietii de cel ce da tonul universului.poate ca El chiar ne pazaste si ne vrea binele,poate ca Lui chiar ii pasa chiar daca tu vezi alceva chiar daca in jurul tau totul se naruie incet incet iti pierzi si familia si prietenii….de fapt pe aia i-ai pierdut de mult.poate ca vei ramane singur poate ca e timpul sa dormi si sa nu mai debitezi ata si poate ca totusi nu-i asa cum crezi tu de adanca groapa,poate e doar o iluzie totul poate totul e relativ si poate odata te vei trezi insa un lucru e sigur…trebuie sa inveti sa spui
GATA!
Pana aici e bine ai avut curaj, ai avut initiativa ai avut vointa dar ca de fiecare data iti lipseste puterea de a pune piciorul in prag si nu te poti opri continui sa scrii sa visezi sa pui ganduri pe alb unde poate ca nimeni nu le va citi sau daca le va citi nu le va da importante…e atat de plina lumea de teorii…toti se cred maestrii si la urma urmei poate chiar sunt in domeniul lor si asa nimeni nu mai are nevoie de sfaturi..poate asa e poate mai sunt cativa care nu au auzit cum se face dar sigur cei mai multi dintre noi nu vrem sa incepem cu schimbarea noastra…
Nu stim cum se face sau mai bine zis nu vrem sa stim cum se face…am auzit totul de asa de multe ori incat stim continuarea fiecarei fraze in teorie dar niciodata nu vrem sa fim noi cei care lasa mandria jos si incep schimbarea….¨¨mai intai celalalt si dupaceea eu..¨ asa te amagesti mereu iar daca celalalt reuseste intrun final te trezesti ca tu nici nu poti incepe si te mai minti odata si spui iar mai intai tu si pe urma eu…
Am impresia ca iti e greu sa citesti tot de la inceput pana la sfarsit fara sa sari cuvinte,am impresia ca nimeni nu va citi ce ai lasat tu aici si ca va fi inca o poveste asezata frumos sau urat pe un spatiu alb…poate ca nimeni nu va invata nimic din orele pierdute in acest mic univers creat de tine poate ca viata ta nu ajuta cu nimic si poate ca mereu ai scris degeaba….dar…mereu este acel clasic ¨dar¨…
Dar daca macar un suflet a fost mangaiat citindu.ma sunt multumit,daca un suflet s-a regasit in povestea asta e bine daca ai citit si te-ai regasit complet atunci…te rog…insist vino sa simti impreuna cu mine,vino sa continuam povestea asta n-o lasa nescrisa…tine minte e si scrisul tau in ea …si e scrisa chiar cu sangele din suferinta ta..macar pentru asta nu inceta sa scrii la ea fa-i macar un happy ending macar asta…suntem satui de drame…le traim iar si iar dar fa ca tura asta sa fie altfel sa-ti mangaie sufletul cand iti amintesti de ea.
Invata sa tii la ce e al tau si daca crezi ca poate fi special crede…creeaza…construieste…coordoneaza…condu…si crede iar ca totul depinde de tine, de alegerile tale de drumul viata si proiectul pe care tu il coordonezi…
La urma vei aduna ani de binecuvantari, vesnicii de impliniri poate vei avea un prieten adevarat in persoana de langa tine…poate ca merita tot chinul din viata asta poate ca viata nu e chiar asa de infidela si poate ti-o poti aranja totusi dupa cum vrei tu sau macar sa-i presari putina bucurie din cand in cand…
Deja ochii te lasa…citesti din ce in ce mai greu…nu prea ai reusit sa intelegi tot desi ti-ai dat tot interesul..eu insa as putea sa te mai tin inca pe-atat cu ochii aici sperand poate ca ti voi capta atentia dar ma opresc desi sufletul inca ar mai avea ceva de spus…inca ar mai insira cuvinte insa…
Ia viata in maini cu grija si delicatete si mergi pe drumul tau…asculta tot alege tot intelege tot si ramai cu putin din inima mea ce o las la urma randului sa o iei cu tine….
Te rog ai grija de ea..e toata atat mi-a ramas si te vrea pe tine…sper sa fie destula si daca nu e…cu regret ma retrag de unde am venit…de nicaieri si dispar incet…foarte incet pe ne simtite din viata ta…pentru totdeauna dar tine minte..timpul are o singura directie..faptele nu le poti repara si viata e doar una imparte-o cu mine solemn sau las-o prada pacatului singuratatii si a remuscarilor alege ce vrei sa faci cu mine…ma las in mana ta pentru ca te iubesc…te-am iubit…si orice ar fi sa fie noi doi… daca a fost cu putiinta ca o data sa ne iubim sincer tot cerul e de partea noastra…gandestete ce frumos ar putea fi daca am incerca sa….
INTELEGEM DRAGOSTEA…
Dragostea nu cere ¨de ce-uri¨ ci ofera mereu solutii!!!
