...inceputul si continuarea...

dami doar o parte din viata ta te rog,
sialaturi doua clipe cu care sa ma joc,
intruna sa te mangai cu inimami din piept
iar ultima din clipe sati spun ca te ******

dami mie trei sperante de adevaruri pline
sa pot schimba in bine macar ceva din lume.
lasami doar patru fire de mangaieri infirme
de care sa am grija in brate a le tine.

si sa la cresc frumos si blande pt mine
cand ai vreo suparare ele sa ne sprijine
dami cinci priviri doar mie ca eu sa le pot tine
in mintea mea patrunsa de amintirea ta,
dami patru vieti pe toate si ti le pun pe sine
ca sa le calce un zimbet fugind din gara ta
sau lasami trei cuvinte
si punele nainte-ami ca sa le port cu mine in fiecare ceas,
din toate astea
lasami un loc
unde putem numi acas!

Poveste fara inceput...

incet....incerci sa ma privesti si parca toti norii ce se bucurau de ploaie incep sa planga de dorul tau...incep sa se stinga si sa arunce unii in altii cu tunete si fulgere ce cresteaza fata cerului ce odata senin s-a inrosit de atata durere....pe pamant....florile se inchid...se inchid de frica urii ce se lasa usor inspre pamantul de sus de unde candva ingerii cantau "Aleluia".
totul e asa de trist ca pleci...dealurile nu mai rodesc,campiile se cearta intre ele si tipa muntii intre ei de durere...durere...ce cuvant dureros...pana si cuvintele dor....pana si drumurile care odata dormeau sub noi s-au trezit de durere....odata...eram asa de fericit sa te vad...sa te privesc cum plangi sa-ti privesc suferinta pe care o aveai in jurul tau...lumea mea era asa de fericita stiindu-te ca suferi stiindute ca nu vei mai avea strop de bucurie ,gram de timp..bun...de care sa te bucuri...pe mine asta ma facea fericit si implinit si......dintr-o data se aude o rugaciune timida....abea scoasa de pe buze...abea citita de cartea magica a cerului care raspunde doar persoanelor de care Dumnezeu are grija si are de fiecare data ceva special pregatit intrun final.
"Doamne....gata...stii ceva,m-am hotarat..." seaude timid si totusi cu o hotarare pe care pana atunci niciodata nu o mai simtise "m-am hotarat sa-ti cer sa fiu fericita!"hotarase cu starnicie sa-i ceara Marelui Creator."vreau sa fie senin si pentru mine...ca norii sa rada de fiecare data cand se joaca in curtea cerului...florile sa imprastie polen de fiecare data cand imi aud numele dealurile sa cante o melodie in fiecare anotimp campiile sa infloreasca si muntii!!!!muntii sa se mute din locul lor de veci din locul lor rece si de piatra...muntii sa prinda viata si maretia lor...." ofta din greu si se oprii din respirat si simtii din nou suferinta ce o patrunse,"maretia lor Doamne..." "MARETIA MUNTILOR ALINA O PUN INTR_UN SUFLET DE COPIL O TRANSFORM IN DRAGOSTE SinCERA SI TI_O DAU SA AI GRIJA DE EA" seauzi o voce grava de sus o voce care parca citise gandurile sincere ale fetei...deatunci cel ce inainte se bucura de tristetea ei acum e nefericit pentru fericirea ce ia fost data alinei, stropul de roua ce se obzerva in mijlocul arsitei de amiaza.
povestea continua si azi si va continua cat timp cerul este sus florile pe dealuri si campii si muntii de iubire in inimile noastre!un te iubesc inseamna putin dar o mana peste umarul tau iubito...numai tu stii ce inseamna!!!

al tau,prieten...iubit,si care te iubeste!!!