Parabola tramvaiului

Poate ati auzit parabola tramvaiului- o parabola moderna in care am putea sa ne regasim ca individ, dar si ca biserica:
Intr-o statie se afla un tramvai oprit. Usile sunt deschise, conductorul se afla la carma, iar pe o tablita sunt scrise destinatia si traseul. Oamenii urca si se aseaza pe scaune, insa tramvaiul nu porneste… Calatorii incep sa discute, se uita la ceas, apoi iar discuta, asteptand ca sa plece din clipa in clipa. Insa tramvaiul tot nu porneste…
Oamenii se gandesc ca poate conductorul lor nu este bun si cer sa li se dea un altul. Noul conductor- un om cu o experienta impresionanta in domeniu, vine, se aseaza pe scaunul lui, dar tramvaiul tot nu porneste…
La un moment dat, calatorii se gandesc ca, daca tot nu porneste tramvaiul, ar fi bine sa schimbe scaunele, sa puna pe jos o mocheta noua si sa vopseasca tramvaiul pe dinafara. Zis si facut ! Tramvaiul este reinnoit , reconditionat, adaptat noilor cerinte, insa el tot nu porneste…
Unii calatori se gandesc ca tramvaiul lor nu va porni pana ce nu vor fi ocupate toate locurile. Ca urmare, ei coboara din tramvai si se duc pe la colturi de strada , convingandu-i pe oameni sa urce si ei in acelasi tramvai. Unii se lasa convinsi si urca, scaunele se umplu, insa tramvaiul tot nu porneste…
Se mai incearca o solutie, propusa de unii calatori preocupati de situatia neplacuta in care se aflau: coboara si imping tramvaiul o bucata de drum, dar tramvaiul tot nu porneste…
Descurajati, cei mai multi se decid sa coboare si sa se urce intr-un alt tramvai, cand, un trecator se uita la ei, se uita la tramvai si le spune:
"Mai, oameni buni ! Nu vedeti ca tramvaiul vostru nu atinge reteaua de alimentare ?"
Parabola acesta ne face sa zambim, insa pe plan spiritual, poate ca nu suntem prea departe. Oricate ceremonii si ritualuri am inventa in biserica si oricat de confortabile am face locasurile de cult, daca nu suntem conectati la sursa puterii spirituale- Isus Hristos- "tramvaiul" nu va inainta nici macar un pas.
In 1904, un tanar american isi preda viata lui Hristos in urma unei evanghelizari conduse de Moody. Pastorul bisericii locale ii da un sfat: "Ia-L pe Isus cu tine in orice lucru! Roaga-te Lui, citeste despre El, vorbeste despre El, traieste ca El !"
Tanarul era student, iubea viata , era pasionat de masini, de excursii, de baseball…La doi ani dupa convertire, mosteneste o avere de circa 40 milioane de dolari. D-v ce ati fi facut in locul lui ? Poate ca ati fi construit o biserica, un orfelinat… Dar cu restul ce ati fi facut ?
Tanarul acesta da totul pentru lucrarea misionara, fara sa opreasca nici macar un singur dolar. Mama lui se gandeste ca fiul ei nu face bine, ca ar trebui sa-si opreasca macar o mica suma de bani. Tanarul insa da totul, apoi se dedica misiunii in lumea musulmana. Dupa cateva luni insa , tanarul moare de meningita, la Cairo. De abia atunci mama lui intelege ca si un singur cent retinut de fiul ei ar fi fost pierdut.
Ma intreb: eu ce sfat i-as fi dat acestui tanar care iubea viata , daca as fi fost in locul pastorului local ?
Poate ca l-as fi sfatuit sa se lase de baseball, sa renunte la pasiunea lui pentru masini, inlocuind-o cu pasiunea pentru Cuvantul lui Dumnezeu…Poate ca l-as fi sfatuit sa tina Sabatul biblic, sa plateasca zecimea, sa controleze etichetele alimentare mai cu atentie, sa nu intarzie la adunare, sa nu lipseasca de la serviciile divine… Si multe altele…
Acel pastor i-a spus insa un singur lucru- un lucru de esenta: "Ia-L pe Isus cu tine oriunde!" Si asta a fost destul. Histos a intrat in inima lui si i-a aratat ce are de facut la fiecare pas. Acesta este adevarul de care Satana se teme cel mai mult, caci o biserica in care locuieste Hristos este o forta care arunca in aer lumea pacatului si a intunericului.

Dragoste?...Loialitate?...Fidelitate?....Iluzie?...

Ce inseamna toate aceste cuvinte daca nu ai langa tine oamenii care sa le si simta?Ce simti cand rostesti aceste cuvinte?Cum te manifesti cand le si simti?Au ele vreun inteles?Vreo legatura?
In viata ne intalnim cu diferite situatii in care aceste cuvinte tind sa dispara, sa ne faca rau si in acelasi timp sa nu mai credem in ele....cum vei reactiona?cum vei proceda?

e dureros sa vezi cum situatiile vietii si persoanele din viata ta, iti intorc spatele intro masura sau alta....dar trebuie sa te obisnuiesti cu ideea....


con muxo cariño por alquien:*
R